Asta este povestea la care lucrez de ceva timp :) so enjoy....Cea cu mafia o voi continua alta data.

O poveste fara nume.

Se spune ca respectul fata de alti oameni duce la respectul fata de propia persoana,desi eu nu sunt de acord cu asta.

Consider ca respectul fata de lumea din jur, fata de aceasta sfera sociala in care traim nu are nimic in comun cu respectul fata de sine.

Fiercare om are un mod special de a se respecta, fie un pahar de tarie, fie cateva ore, zile sau ani bagate in scrierea unui roman.

Dar nu toti oamenii se respecta in aceste moduri banale, nebunia este ceva comun la fiecare dintre noi iar pe parcursul micii noastre aventuri veti vedea cata nebunie poate fii intr-o persoana fara ca ea sa isi dea macar seama.

Cu toate acestea consider ca functionez perfect,functionez mai bine decat oricare dintre voi.Sunt un om al carui respect de sine a depasit limitele normale, limitele societatii. Dar deocamdata nu il vezi afla ,nu veti afla modul meu de a functiona indiferent de tot ceea ce se petrece in jurul meu.

In aceasta poveste nu voi folosi cuvinte complicate sau fraze faimoase citand nu stiu ce autori ale caror carti nu mi-au placut dar ale caror fraze m-au impresionat.

Aici eu, autorul voi fi pentru tine, cititorul un mod de a scapa de tot ceea ce te inconjoara,de oamenii ale caror fete le-ai zdrobi de perete, sau poate de sentimentele provocate de dragostea ta eterna pentru o persoana atat de speciala pentru tine,si totusi atat de indiferenta incat nu ar da nici un ban pe ceea ce ai de spus.

Ca tot veni vorba de sentimentalisme, hai sa vorbim putin despre ele, sa le analizam, sa vedem ce putem invata din fiecare.

Fiecare carte trebuie sa te invete ceva,aici eu te voi invata cum sa nu iti pese, desi este mai greu decat pare.

Vom incepe cu unul dintre cele mai cautate sentimente. Dragostea este un sentiment dorit de catre toti oamenii.Eu unul ma lipsesc de aceasta inutilitate, de prea multe ori am ramas cu capul in nori dupa cineva care nu merita nici o picatura din atenţia mea. Nu inteleg de ce sa te indragostesti atata timp cat stii ca se va termina rau, atâta timp cat sti ca intr-un final vei ajunge sa fii ranit.

Pentru mine dragostea este un fenomen ce te epuizează si psihic dar si fizic.

Zi de zi sa te trezesti cu gandul la aceasta persoana, O voi mai vedea vreodata ? ma iubeste O iubesc si eu? Daca ma inseala? Daca nici nu mai vrea sa stie de mine? si multe alte intrebari tampite care nici nu merita un raspuns.

Tot ce faci este sa te zbati degeaba, sa încerci sa faci imposibilul posibil, eu zic.... nu va mai zbateti, asteptati sa vina dragostea la voi, iar cand va place de cineva spuneti-o in fata.Daca ceva atat de complicat ca dragostea este ţinut înauntru tau, te poate distruge.

Si totusi facem exact inversul celor spuse aici, facem tot ce putem pentru a le face bine persoanelor pe care le iubim, chiar daca nu vor sa recunoasca .... o facem pentru a ne elibera, pentru a ne da singuri falsa impresie ca suntem iubiti.

Următorul sentiment,ti-l voi prezenta in detaliu,pentru ca il cunosti atat de bine incat as putea nici sa nu ti-l povestesc.

Tristetea este un sentiment cunoscut de oricine, dezamagirea pe care oamenii o au in ochi cand ceva nu este cum vor, tristetea unui copil care nu a primit ce vroia de ziua lui, dar si tristetea din viata de zi cu zi, din cauza faptului ca nimic interesant nu mai exista in viata noastra.

Nu multi oameni pot infrunta tristetea, majoritatea imbratisand-o in totalitate, astfel ajungand la depresie.

Stiu ca probabil te-ai plictisit de toate vorbele mele care deocamdata nu te ajuta cu nimic, dar ai rabdare fiindca rabdarea este o virtute.

Nu voi da un nume pentru povestea mea, iar nici eu nu voi avea un nume.

In acest mod eu pot fi tu iar tu poti fi eu in orice situatie astfel dandu-ti satisfactia de a fi in locul meu oricand vei dori.

Nu am fost intotdeauna asa, obijnuiam sa fiu normal, obijnuiam sa am si eu sentinemte dar viata nu este intotdeauna ceea ce pare.

Viata este facuta sa fie savurata, asa am gandit de cand m-am nascut, pana si parintii mei au recunoscut ca om mai optimist decat mine nu exista.

Si asa si este, pe dinafara sunt o persoana veselă, zambitoare chiar placuta de multa lume as putea spune.

Dar secretele mele sunt unele intunecate, zi de zi,ora de ora incerc sa scap de ele, sa le ascund din ce in ce mai adanc in sufletul meu.

Foarte improbabil, nu se va termina, imi place ce fac, imi place atat de mult ce fac incat as putea spune ca este o arta, iar un termen de comparatie ar fi....Nirvana.

Fara aceasta parte din mine care iubeste culoarea rosie si paranormalul nu as putea trai, nu as putea sa traiesc o viata normala. Nu imi sta in fire sa stau linistit la televizor si sa nu gandesc. Este putin probabil ca mintea mea sa zboare spre lucruri banale cum ar fii fotbalul, masinile, sexul sau drogurile...astea sunt doar comoditati foarte usor de obtinut.

Mintea mea este una si aceeasi cu mintile celor mai nebune persoane, pot spune ca mi-am creat un etern in propiul suflet.

Cum poti face crima perfecta, exista sau nu ceva in cer, exista extraterestrii? De ce suntem noi aici ?

Acestea sunt putine dintre intrebarile pe care mi le pun si mi le raspund singur.

Dar fiecare intrebare rezolvata, fiecare mister descoperit, apar altele si mai interesante, mai mortale as putea spune.

Nevoia unui om de a ucide , de a se considera superior este chiar normala, desi la inceput nu credeam asta.

Cu nu prea mult timp in urma un prieten al meu a obtinut o slujba aparent normala la un bar.

Locul se prezenta ca fiind unul rustic, scaune de lemn, un bar linistit facut pentru oameni cu probleme,oameni ale caror vieti au luat sfarsit.

Nu voi spune ca eram fericit pentru el, fericirea pentru o alta persoana este doar un mod de a cere atentie, un mod de al face pe el sa se simta bine.

Recunosc ca barul se prezenta ca fiind unic, pe pereti stateau atarnate picturi vechi fiecare avand povestea ei.

Incepeam sa inteleg de ce majoritatea oamenilor veneau aici.

Nu era decat paharul care ii atragea dar si un mic sentiment de implinire.

Si asa prietenul meu s-a apucat de treaba, de mult timp astepta o sansa de a face ceva cu viata lui. Singur la parinti iar parintii divortati, avea mare nevoie de acest loc de munca.

Parasind localul am avut un sentiment ciudat, mainile imi tremurau, pleoapele devenisera grele iar comfrotul disparuse cimplet.

Ajuns acasa nici nu m-am chinuit sa ma dezbrac iar curatenia avea sa astepte pana maine.

O mica criza de personalitate m-a cuprins aspiratiile mele disparusera complet iar nelinistea interioara crestea cu fiecare clipa petrecuta in vidul provocat de patul dezordonat.

Totul se sfarsi intr-o secunda, telefonul incepand sa sune.

O melodie morocanoasa, un pic trista, formata din 6 note rastalmacite.

Recunosc, omul de la capatul celalalt al firului avea sa primeasca o mare injuratura.

Apăsînd pe buton am răspuns cu o voce aproape egala cu zero, pana si eu de abia ma auzeam. In partea cealalta o voce autoritara ma ruga sa vin numai decat la barul de care tocmai scapasem.

Uitandu-ma la ceas am sesizat ca timpul zburase, iar o culoare bizara usor rosiatica aparuse pe oglinda din baie ,picaturi scurse chiar uscate parca sarite in graba.

Fara prea mult timp acordat gandirii macar sa ma dezmeticesc din aceasta stare care mi-o provocase acel telefon, am plecat catre bar.

Ajuns acolo un politist isi petrecea timpul alaturi de o tigara.

Fumul din interiorul barului era ca o ceata,o ceata care o puteai taia cu cutitul.

Ajuns in bar m-a luat un sentiment de panica dar si nostalgie,corpul prietenului meu zacea pe podea,taiat in trei puncte specifice.

Ucigasul era unul profesionist, nici urma de amprente sau ADN.un singur indiciu fusese gasit in mana victimei, iar acesta era o carte de joc.

Am incercat sa aflu cat mai multe,am vorbit cu medicii de la fata locului,dar la sfarsit nimic nu iesise la suprafata.

Dezamagit si turmentat am plecat acasa,singurul loc in care ma simt in siguranta.

Dupa un dus rece pentru a imi limpezi mintea si un pahar de whisky, am adormit.

Prin cate lucruri am trecut in viata mea aceasta situatie era una noua pentru mine.

o data cu somnul au venit si visele, memoriile mele care se legau de Alex incepusera sa imi invadeze incet incet mintea.

Fusese un om bun, avea o inima buna din cate stiam despre el ,intotdeauna ajuta oamenii la greu,prieteni dar si necunoscuti.

Ayzubd sunetul isteric pe care il face un ceas desteptator mi-am dat seama ca noaptea trecuse iar eu indiferent de felul in care ma simteam eram obligat sa ma duc la munca.

Slujba mea nu este una simpla, de cand eram mic am iubit biologia, pe masura ce am crescut am devenit din ce in ce mai interesat de ea,incepusem sa stau cu zilele in camera mea pentru a analiza monstre de tesuturi, sange si alte bazaconiicare sunt sigur ca nu va intereseaza,asa ca am dat intr-un final la facultatea de medicina.

Cum eu nu eram genul de om care sa salveze vieti, am devenit medic legist.

Este mai calm,un om care este deja mort nu poate sa iti induca sentimente.

Mika Scandrinov, o tanara rusoaica venita in tara asta buna de nimic, speran ca va gasi ceva nou,ceva mai interesant, ea este unul din motivele pentru care am ajuns medic in spitalul acesta, pe langa faptul ca e un doctor extraordinar, o fata mai speciala ca ea eu nu am vazut.

Parul roscat, ochi caprui ca scoarta unui copac batran iar o personalitate care poate calma si cel mai nebun pacient al nostru.

Specialitatea ei fiind chirurgia, mi-am facut curaj sa o intreb ce parere are despre taieturile prietenului meu.

Ca de obicei, pe o voce calma ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, mi-a dat un raspuns.

Un raspuns interesant, si chiar unic,cele trei taieturi fusesera facute pe trei artere principale din corp.

Doar un expert putea sa faca asa ceva, un om pasionat,ca si mine!

Fiind un om politicos i-am multumit pentru opinie si m-am intors la munca.

Imi venea greu a crede ca ochii ei ageri nu sesizasera o mica taietura pe aratatorul de la mana dreapta.

Faptul ca eu am vazut-o este si mai interesant, tot ce fac eu este sa disec oameni, sa vad de ce au fost omorati,cu ce, cu arme,gloante,arme albe, toxine,radiati. tot ce poate sa omoara un om ...asta este specialitatea mea.

Eu sunt omul care identifica cauza mortii, chiar daca asta inseamna doar sa tai niste persoane.

Este relaxant,pot fi sigur ca secretepe spuse aici vor ramane secrete.

To Be Continued,Maine veti primi restul povestii.:)

Yours trully,GodSent.